Autor: Evenimentul Istoric
I. Un singur Domn, o singură Țară – propunerea boierului Vasile Boerescu (jurist, profesor, publicist, scriitor, traducător şi om politic)
„A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Să ne unim asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta, ţara ne va întinde mâinile şi conştiinţa noastră va fi împăcată că ne-am împlinit … o dorinţă sfântă”.
Vasile Boerescu a întrevăzut această posibilitate, a unirii depline a celor două Principate, după elaborarea Convenţiei de la Paris de către marile puteri (Imperiul Otoman, Austria, Rusia, Franţa, Anglia, Prusia, Sardinia), scriind în „Naţionalul”, următoarele rânduri: „Europa ne-a ajutat…rămâne a ne ajuta noi înşine. Noi mulţumim Europei că ne-a arătat că Unirea poate fi posibilă”.Această propunere a fost acceptată în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului.
Autor Cătălin Pena Boier Boierescu
Jurământul Domnitorului – Alexandru Ioan Cuza
Mihai Morcovescu
Citeşte întreaga ştire: Cine a fost Alexandru Ioan Cuza/
La 5 ianuarie 1859 colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales Domn al Moldovei. După alegere înaintea Adunării a depus următorul jurământ: „Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Patriei, că voi fi credincios constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei, decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie ajutor”!
Sursa: I. Lupaş, Istoria unirii românilor, Fundaţia culturală regală „Principele Carol”, Bucureşti, 1937
Proclamația lui Alexandru Ioan Cuza, după alegerea sa ca domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859)
Noi, Alexandru Ioan I. Cu mila lui Dumnezeu și voința națională domn al Moldovei. La toți de față și viitori sănătate.
Voința nației, prin legiuitul ei organ, Adunarea electivă, ne-a ales domn al Moldovei. Suindu-se pe tron cu numele de Alexandru Ioan I., cea dintâi datorie a noastră este de a ne adresa către voi, iubiților compatrioți, de a vă dori pace și fericire și de a vă spune cari sunt cugetările și țintirile noastre.
Înainte de a ne sui pe tronul la care ne-a chemat încrederea nației, noi, în fața Adunării, am făcut următorul jurământ:„Jur, în numele prea sfintei treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!”.
Acest jurământ arată linia de purtare ce avem a păzi în domnia noastră. Guvernământul nostru va fi, în toată puterea cuvântului, guvernământul precum îl vream, precum îl statornicește Convenția încheiată în 7(19) august 1858 între Înalta Poartă otomană și puterile garante drepturilor patriei noastre.
Vom fi domn constituțional. Vom respecta toate drepturile Adunării elective și toate stăruințele noastre vor avea țel dezvoltarea noilor instituții ce ne-au recunoscut Europa și adevărata și temeinica punere în lucrare a reformelor cerute de citata convenție. Îndată după alegerea fratelui nostru, domnul din Valahia, vom păși la înființarea Comisiei centrale din Focșani, menită de a restrânge legăturile dintre două ramuri, ale aceleiași nații. Cu concursul acestei comisii și al Adunării elective, guvernământul nostru se va grăbi de a face legiuirile organice cerute de Convenție și cari sunt menite de a introduce în societatea noastră marele principii ale staturilor modere.
Pentru ca aceste mari reforme să aibă drept rezultat fericirea obștească, noi sfătuim și îndemnăm pe toți compatrioții noștri de orice stare și condiție ca să uite dezbinările și urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea dintre fiii aceleiași țări și aceleiași nații, numai o deplină armonie între toate clasele societății, întrunind așa toate puterile, poate să ne întărască;și așa, și guvernământul și poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului.
Misia noastră, deși frumoasă, este mare și foarte grea! Nu vom putea-o împlini decât dacă vom avea îmbrățișarea sinceră și sprijinul puternic al compatrioților noștri. Toate zilele noastre vor fi întrebuințate în chip de a le merita și dobândi. Noi facem un apel la patriotismul, râvna și activitatea funcționarilor publici cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relațiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire și cu dânsele toată puterea ocârmuirei. Legile trebuie să-și redobândească toată autoritatea.
Puterea executivă, având a fi în viitor organul legalităței cele mai stricte, trebuie dar ca să fie tare și respectată de toți. Trebuie ca în viitor fiecare cetățean fără osebire să fie apărat în onorul și viața și în averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredințate ocrotirei autorităților publice. Precum vom avea bucurie a căuta și a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcționarilor mari și mici, pre atât guvernământul nostru este nestrămutat hotărât de a pedepsi fără cruțare și cu toată asprimea legilor tot abuzul și toată călcarea de lege.
Tuturor compatrioților noștri le trimitem domneasca și frățeasca noastră urare și Dumnezeu să binecuvânteze Principatele unite.
Alexandru Ioan I. (contrasemnat) V. Alecsandri, Ministrul secretar de stat
Cuvăntul adresat în sânul Adunărei Elective a Moldovei Înălțimei Sale Alexandru Ioan I după alegerea Sa de Domn Moldovei în ziua de 5 Ianuarie 1859, și rostit de D.M. Kogălniceanu, Deputat Orașului Focșanii.
Măriea ta!
După una sută cinci zeci și patru ani de dureri, de umiliri și de degradare națională, Moldova au reintrat în vechiul seu drept, consfințit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pre capul seu, pre Domnul.
Prin înălțarea ta pe tronul lui Stefan cel Mare, s-au reînalțat însuși naționalitatea romănă. Alegăndu-te de capul seu, neamul nostru au vroit să înplinească o veche datorie cătră familia ta, au voit să-i răsplătească sângele strămoșilor tăi vărsat pentru libertățile publice. Alegându-te pre tine Domn în țeara noastră, noi am vroit să arătăm lumei aceea ce toată țeara dorește: la legi noue om nou.
O Doamne! mare și frumoasă îți este misia; constituția din 7 (19) Avgust ne însemnează o epohă nouă, și Măria ta ești chiemat să o deschizi! Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare, ear tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru carii mai toți Domnii trecuți au fost nepăsători sau răi!
Nu uita, că dacă cinci zeci de deputați te-am ales Domn, însă ai să domnești peste doue milioane de oameni! Fă dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate. Împacă patimile și urile dintre noi; și reîntroduce în mizlocul nostru strămoșiasca frăție.
Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetățean; urechea ta fie pururea deschisă la adivăr, și închisă la minciună și lingușire.
Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești dar mulți ani, ca și dănsul; să domnești ca și dănsul, și fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin disvoltarea instituțiilor noastre, prin simtimentele tale patriotice, să mai putem agiunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, cănd Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanția că: Romănia nu are alt ocrotitoriu decăt pre Dumnezeu și sabia sa!
Să trăiești Măria ta!
Tipografia Buciumului Roman.” /Sursa: Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui
„Îndoita alegere” s-a înfăptuit pe 24 ianuarie când, la București, tot A.I. Cuza a fost ales, ceea ce s-a întâmplat la București fiind descris de V.A. Urechia drept ,,minune”. C.A. Rosetti, venind în Iași în fruntea delegației de la București, avea un singur gând: ,,Enfoncée la convention!” Și totuși, nu toată lumea a fost unionistă. Adversarii celor care au votat alegerea lui Cuza încă sperau în invalidarea decizie de către Poartă. Cuza, justificând dubla alegere, explica Marilor Puteri că, legal, Convenția de la Paris nu interzisese alegerea unui singur candidat în ambele țări, iar că dezideratul românilor, domn străin, rămâne, el doar ocupând provizoriu funcția de conducător în stat.
Foarte interesant, intelectualii din Ardeal, în frunte cu Nicolae Ionescu ș Simion Bărnuțiu, grupați în așa-numita Fracțiune Liberă și Independentă, nu voiau ca A.I. Cuza să fie înlocuit de un eventual principe străin, dorind menținerea republicanismului. În cuvintele lui V.A. Urechia, ,,Simeon Bărnuțiu prea era săturat de domn strein în Ardealul lui, ca să fi înțeles planul urmărit de capii mișcării”.
Autor:Tutu Alexandru Mica Unire în amintirile lui V.A. Urechia
https://evenimentulistoric.ro/mica-unire-in-amintirile-lui-v-a-urechia.html