,,Nimeni nu a vrut să facă nimic: Furtul vieții și al morții eroilor români
Asta nu mai e nepăsare, asta e o crimă morală. Asta e trădare în forma ei cea mai pură, trădarea morților tăi. Undeva, în Kotelnikovo, în Stepa Calmucă, Rusia, pământul ascunde ceva ce România a încercat timp de opt decenii să nu vadă: Eroii noștri zac sub curtea unei grădinițe. Copiii se joacă peste ei. Aleargă, râd, se dau în leagăne și sub pașii lor sunt oasele unor oameni care au murit pentru o țară care i-a uitat. Da, chiar acolo. Sub leagăne. Sub tobogane. Sub pașii unor copii care nu au nicio vină, dar care joacă, fără să știe, rolul final într-o tragedie națională: uitarea totală. Fotografia veche arată cimitirul de atunci.
Ce vedem azi? Leagăne. Jucării. I-am lăsat acolo. Fără nume. Fără cruce. Fără demnitate.I-am abandonat într-o curte de grădiniță și ca ei sunt mii, în pământurile Rusiei și a Ucrainei.
Diferența dintre două națiuni? E în aceste imagini. Nemții au venit, au cercetat, au săpat.Au scos fiecare rămășiță, au făcut deshumări organizate, au identificat, au repatriat. Au tratat fiecare soldat german indiferent de grad, vârstă sau poveste, cu o demnitate impecabilă. Pentru ei, un soldat mort în 1942 are aceeași valoare ca un soldat mort ieri.
România? România i-a lăsat acolo.I-a uitat acolo.I-a îngropat a doua oară, sub nepăsare. O țară care vorbește frumos, dar nu face nimic.O țară care își lasă istoria să putrezească în pământ străin. O țară care, prin indiferență, își trădează exact oamenii care au murit pentru ea. Aceasta este lecția amară pe care o arată aceste fotografii.Nu doar o rană în istorie, ci o rușine națională vie, încă prezentă, încă nerezolvată, încă evitată. Și până când România nu își va recupera eroii din Rusia, din Ucraina, de oriunde, vom rămâne o națiune care își laudă sacrificiul, dar își uită sacrificații. Și poate că asta doare cel mai tare: Nu dușmanul i-a trădat.Nu timpul i-a șters, ci noi, poporul român.Generații de conducători care nu au mișcat un deget pentru ei și dacă o țară nu își respectă morții, atunci cum poate pretinde respect pentru cei vii? De aceea aceste fotografii sunt devastatoare, nu pentru că arată trecutul, ci pentru că arată prezentul,pentru că demonstrează că nimeni nu a făcut nimic, că nimeni nu a vrut să facă ceva,că eroilor români li s-a furat nu doar viața, ci și moartea. România i-a trădat cu o indiferență mai dureroasă decât orice dușman.
Va veni o zi în care țara aceasta va trebui să-și privească în ochi nu dușmanii, ci morții și atunci nu va mai putea ascunde nimic.Nici nepăsarea. Nici minciuna. Nici trădarea. Până când această rușine nu va fi reparată, totul rămâne o farsă: paradele, discursurile, uniformele apretate, politicienii care se bat cu pumnul în piept.
România e campioană la discursuri pompoase, la coroane depuse pe 1 decembrie, la parade transmise la televizor, dar când vine vorba de realitate, adevărul este un pumn în stomac: ne batem joc de morții noștri.”
Articol, postat de dl Teiosanu Raul pe profilul personal.